Ascultă-ți creierul, are atâtea să-ți spună!

Creierul  este un sistem complex și esențial corpului uman. De-a lungul timpului oamenii de știință au încercat să descopere răspunsul la multe dintre întrebările legate de activitatea acestuia, cum funcționează de fapt, care sunt mecasimele ce stau la baza comportamentelor noastre, ce ne influențează deciziile, etc.

Ce putem face pentru a îmbunătăți activitatea, funcțiile si performanțele acestuia? Răspunsul este simplu. Trebuie să cunoaștem și să înțelegem mecanismele psihologice din spatele deciziilor, acțiunilor si interacțiunilor noastre pentru a le perfecționa. Deși acestea diferă relativ puțin de la o persoană la alta, aceste mecanisme păstrează un oarecare sistem de reguli unitar.

Iată mai jos 6 dintre aceste mecanisme și efecte care ne pot influența performanțele si reușitele, atât în viața personală, cât și în cea profesională.

 

1. “Efectul Pratfall, care susține că vei fi mai plăcut celorlalți dacă nu esti perfect, dacă faci câte o stângăcie din când în când. Acest fenomen a fost studiat de psihologul Elliot Aronson care a demonstrat că, făcând mici greșeli arăți celorlalți că ești uman si acest lucru te face mai atractiv, spre deosebire de distanța ce se poate crea între o persoană considerată “normală” și cineva etichetat “intangibil” datorită perfecțiunii cu care realizează tot ceea ce iși propune.

Acest efect se întâlnește și in cazul interviurilor. Atunci când vrem să impresionăm pe cineva, în mod inevitabil tindem să arătăm cea mai bună parte a personalității noastre. Se pare că acest lucru poate fi uneori inutil. Studiile arată că atunci când îți demonstrezi vulnerabilitatea și slăbiciunea, ceilalți sunt mult mai predispuși să te simpatizeze.

Atât timp cât stângăciile sau greșelile tale nu aduc prejudicii altora, nu este doar normal, ci uneori necesar să mai greșești sau să recunoști greșeli din trecut în fața oamenilor, fie aceștia și recruiteri.

2. “Efectul Pygmalion”, conform căruia așteptările mari duc la performanțe deosebite.

Efectul Pygmalion a fost descoperit în urma unui studiu întreprins de doi cercetători americani, Robert Rosenthal și Lenore Jacobson, în 1965, în California. În experiment, elevii au primit un test standard de inteligenţă. După ce au evaluat rezultatele, cercetătorii au înmânat profesorilor o listă cu cinci dintre elevii clasei care ar fi avut scoruri IQ neobişnuit de mari şi care ar putea să fie “sprinterii” care  îşi vor devansa colegii  în cursul anului şcolar rămas. În realitate, cei cinci copii fuseseră selecţionaţi la întâmplare. Până la sfârşitul anului, toţi copiii au câştigat în IQ, dar cei cinci “sprinteri” au câştigat mult mai mult decât ceilalţi elevi. Evident, profesorii i-au tratat diferenţiat, după ce li s-a spus să se aştepte la o îmbunătăţire bruscă. Această descoperire a primit numele de efectul Pygmalion. Într-un mit grecesc, un sculptor pe nume Pygmalion s-a îndrăgostit de statuia unei femei frumoase create de el. Statuia  atunci a prins viaţă. În mod similar, profesorii cărora li s-a prezentat o “imagine  frumoasă” cu cinci elevi au adus acea imagine la viaţă.

In ce alte situații și circumstanțe mai poate apărea acest efect? Rosenthal a observat  că efectul expectanţei fusese documentat si in managementul afacerilor (în cazul în care efectul de prejudecată constă în expectaţiile angajatorilor asupra angajaţilor lor), în sălile de judecată (unde efectul de prejudecată sunt expectanţele despre vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului), precum şi în sanatoriile particulare (unde efectul de prejudecată este expectanţa ca starea pacientul să se îmbunătăţească sau să se înrăutăţească).

Aparent, ca regulă generală, oamenii fac ca aşteptările lor să devină realitate. De aceea când aplici pentru un job trebuie să iți faci cel mai bun, frumos, complex, dar si complet CV.

 3. “Paradoxul alegerii”, care ne spune că: cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât suntem mai puțin multumiți de alegerea noastră.

Vi s-a întâmplat să aveți remușcări după ce ați făcut o anume alegere? Atunci, fără îndoială, ați devenit victima paradoxului opțiunilor. Mulțumirea noastră scade odată cu efortul pe care îl depunem pentru a evalua mai multe opțtiuni. In plus, teama de a nu fi luat cea mai bună decizie ne macină permanent.

În mod logic, ar trebui ca atunci când avem mai multe opțiuni să fim mulțumiți că avem de unde alege. Dar, psihologul Mark Lepper și Sheena Iyengar au demonstrat că lucrurile nu stau deloc așa. Aceștia au făcut un experiment pe un grup de gurmanzi, care trebuia să aleagă o dată din 6 feluri de mâncare, iar a doua oară din 24. În primul caz, 30% din oameni au fost mulțumiți de alegerea lor. Iar în al doilea caz, doar 3%.

În concluzie, trebuie să limitezi în mod artificial numărul de opțiuni, fie că esti recruiter și trebuie să selectezi doar un singur candidat, fie că ești candidat și te-ai decis să-ți cauti un loc de muncă sau să il schimbi pe cel actual.

4. “Efectul spectatorului”: Cu cât mai multe persoane se află în jurul celui care are nevoie de ajutor, cu atât este mai puțin probabil că cineva îl va ajuta.

Acest lucru explică o mulțime de evenimente tragice din istoria noastră. Dacă un om de pe stradă are nevoie de ajutor, șansele ca acesta să fie ajutat sunt mai mari atunci când pe lângă el trece doar o persoană, decât atunci când în jurul lui se perindă o mulțime de trecători. În acest caz oamenii se gândesc că îl vor ajuta ceilalți. Efectul a fost dovedit de psihologul Bibb Latene și John Derli.

În concluzie: Dacă te afli în situația de a aplica la un job, nu te apuca să trimiți CV-ul tău la mai multe persoane din cadrul companiei și nici nu este indicat să abordezi pe toată lumea cu “problema” ta. Mulți poate chiar nu au nicio legătură cu procesul de recrutare și mai important, nu au nici putere de decizie. Depinde de tine să folosești cu inteligență tainele acestui efect. Dacă ai posibilitatea, adresează-te unei singure persoane, pe care să o “cuceresti” iremediabil. Ar fi perfect ca această persoană să fie viitorul tău șef direct.

 5. “Efectul spotlight”, potrivit căruia greșelile noastre nu sunt sesizate atât de mult pe cât ne închipuim.

Cu siguranță vi s-a întâmplat să vă pătați cravata chiar înainte de un interviu sau să vi se ducă firul la dresul cel nou în mijlocul întrevederii cu viitorul șef. Fix în acel moment simțiți cum privirea celor din fața voastră se ațintește asupra voastră. Parcă toată lumea se holbează la pata minusculă de pe cravată sau la invizibilul fir rupt de la dres. În loc să vă preocupați de aceste probleme, care sunt fatale doar in mintea voastră, mai bine vă concentrați pe intrebările lansate de interlocutori precum și de răspunsurile pe care trebuie să le dați.

Majoritatea oamenilor sunt ocupați reflectând asupra unor lucruri serioase. Oamenii de știință de la Universitatea Cornell au dovedit că atunci când sunt cufundați în gândurile lor, nu sunt capabili să observe nici măcar lucrurile evidente.

Prin urmare, ține minte că te afli în centrul atenției mai rar decât crezi, pentru că mulți oameni sunt preocupați mai degrabă de problemele proprii, abia apoi de ale altora. Deci poți să nu-ți mai faci atâtea griji de aspectul propriu în astfel de condiții.

6. “Concentrarea unilaterală”, când oamenii tind să acorde o importanță prea mare unui aspect anume în detrimentul celorlalte. Sau cu alte cuvinte, oamenii supraestimează importanța lucrurilor și a fenomenelor asupra cărora reflectează.

Evitați să deveniți victimele acestui fenomen. Mai ales câand participați la un interviu si când trebuie să prezentați recruiterului toate aspectele ce țin de experiența și expertiza voastră, nu doar acela care vă este mai la îndemână sau confortabil. Încercați să aflați înainte de interviu care sunt nevoile reale ale companiei sau ale echipei în care urmează să vă integrați, astfel încât să puteți construi o pledoarie de “win-win”.

Nu scăpați din vedere nici personalitatea recruiterului. Este foarte importantă, având în vedere că toate deciziile acestuia trec și prin filtrul subiectiv.  Prin urmare, focus pe elementul esențial al interviului, dar nu scăpați din vedere nici aspectele colaterale, ce țin de persoanele implicate, inclusiv de voi.

În loc de concluzie, vă lansăm câteva întrebări:

  • Tu cât de bine iți cunoști creierul?
  • Îți înțelegi „super-puterile” cognitive?
  • Cum iți folosești capacitățile mintale?

“Valuta epocii noastre este un creier bine antrenat”- Vasile Ghica

 

Până la găsirea tuturor răspunsurilor, vă invităm să vizionați filmulețul de mai jos, în care Tony Buzan, cel care a fundamentat tehnica hărții mintale, enumeră câteva tehnici de eficientizare a funcționării creierului:

Și nu uita, la cât mai multe sinapse! Creierul este un organism viu care se hrănește cu informație și așa cum spunea și Oscar Wild: “Marile evenimente ale lumii iau loc in creier.”

 

Written by 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *